O, Doamne, dar eu?
Cumpănă a unei fântâni
Cu cât mai în cer
Cu atât mai adânc
Tensionată spre ape,
Privind de acolo câmpia
Arsă de secetă
Și fantomele dropiilor
De mult dispărute
Cum încremenesc cu gâtul întins
Și ascultă.