De-o fi vreo inimă în doliu
Când voi muri, o mai implor
Pe chipul meu nepăsător
S-aștearnă-n grabă un lințoliu,
Fatalitatea rațiunii,
Când m-a făcut o-ntreagă viață
Să par un altul, și pe față
Să port o mască, a minciunii,
Când peste pragul vieții săr,
Ar fi o crudă nebunie
Bieții prieteni să mă știe
Așa cum sunt în adevăr.