Din lacrimile mele nasc
Grădini întregi de albe flori,
Pe când suspinele-mi se schimbă
În cântec de privighetori.

Și tu, de m-ai iubi, drăguță,
Grădina-ntreagă-ar fi a ta,
Și veșnic numai sub fereastră-ți
Privighetorile-ar cânta.