Morții desăvârșesc,
inima mea cu ei.
Milă de sine
în ultima umezeală are pământul.

Mișcă în geamurile urnei
o lumină de copaci lacuștri;
mă devastează obscura mutație,
sfânt necunoscut: gem a semințe semănate
larve verzi:
chipul meu e primăvara lor.

Naște o memorie de întuneric
în adâncul fântânilor zidite,
un ecou de timpane îngropate:

sunt relicva ta
pătimită.