Fugi, geniu al nenorocirii,
Dușman al visului și-al forței,
Tu, care-n mrejele iubirii
Învălui germenele morții.

Fugi, glasul tău mă înfioară,
Trimite-ți dorul să se culce...
Sărutul tău, dacă e dulce,
A lui beție mă omoară...

Și părul tău e-ncolăcire
De șerpi cu limbile-otrăvite,
Tu ești adâncul ce înghite
Virtute, geniu și simțire.

Ascunde-ți trupul alb și gol
O, șarpe dulce al pieirii!
Căci, deși pari minunea firii,
Ești al neantului simbol.