Egiptul, țara basmelor albastre,
Enormul ieroglif nedescifrat,
În care numai Nilul e-mpărat
Și magul care vede soarta-n astre.

Pământ ce-a fost un teatru de dezastre,
Mormânt în care doarme îngropat
Trecutul unei lumi ce s-a luptat
Și-a-nvins chiar ale Romei mândre castre.

Imens ocean gălbui, ce-adesea pare,
Deși e doar nisip, mai mult o mare,
Pe care moartea-a-ntins a ei hlamidă.

Și ca să lase urmă triumfală,
,Nalță spre cer eterna piramidă,
Far trist pe un ocean de îndoială!