Deja arbuștii parfumați în grădini
cu iz amar ne-nțeapă: lacul se retrage
puțin din fața noastră, descoperind o plajă
cu resturi scorojite,
cu vâsle rupte, plase zdrențuite.
Iar vântul ce face rariște-n vii
transformă în zile clare aceste răni
rămase dintr-o vară de furnicar incertă.

În moartea de-acum certă
o să călcăm mai curajoși,
vom trece-ncet prin vad cu câinii
prin unda ce se rostogolește măruntă.


[„Settembre” în vol. Frontiera]
(traducere de Marin Mincu)