(...)

Eu rătăcind pe maluri,
de pietre și de unde
să-mi spună Nice unde-i
mă voi ruga-n suspine.
Mereu, și zi și noapte,
te voi chema în șoapte;
ci tu va fi vreodată
să-ți amintești de mine?

Eu voi străbate-adesea
meleagurile, Nice,
unde trăiam ferice
pe vremuri lângă tine,
și amintiri o mie
vor fi să mă sfâșie;
ci tu va fi vreodată
să-ți amintești de mine?

(...)


(traducere de Eta Boeriu)