Înăuntru, în uriașa biserică romană, turiștii se înghesuiau în penumbră.
O arcadă se căsca în spatele altei arcade, și nici o viziune de ansamblu.
Flacăra câtorva lumânări pâlpâia.
Un înger fără chip m-a îmbrățișat,
șoptindu-mi prin tot trupul:
„Nu te rușina că ești om, fii mândru!
Înăuntrul tău se deschide arcadă după arcadă la infinit.
Nu vei fi niciodată gata, și așa e drept să fie.”
Orbit de lacrimi,
am fost împins în piazza înfierbântată de soare
împreună cu Mr și Mrs Jones, Domnul Tanaka și Signora Sabatini
și înăuntrul tuturor acestora se deschidea arcadă după arcadă la infinit.