Luna s-a oprit dincolo de heleșteu
Și se pare a fi geamul deschis
Al casei amuțite, luminată aprins,
În care s-ar fi întâmplat ceva rău.

O fi fost adus stăpânul – jertfă de omor,
Să fi fugit stăpâna cu vreun iubit,
Or fiica cea mică s-o fi prăpăstuit,
De-i găsiră doar pierdutul pantofior...

Simțind primejdia pe cale să vină
Ca mâine pe pământ – noi am amuțit.
Bufnița își țipă mortuar prelungul bocit
Prin vântul ce sufocă și om, și grădină.


(1922)