Eu nu-i vedeam, îi auzeam râzând.
Băieții fluierau frumos pe stradă.
Rufe spălam în curte, sub un pom
și frică îmi era c-or să mă vadă.
Simțeam cum înfioară drumul,
iubeam și pietrele pe care ei călcau.
Pe garduri aplecați ca peste umeri
abia înfloriți trandafirii ardeau.
Umezi mi-erau ca la sălbătăciune ochii…
Pe sârmă vântul cuprindea în dans
mijlocul strâmt al unei rochii.