A răsărit senina lună
Și strălucește peste mare;
Eu stau cu draga mea-mpreună
Și-o strâng la sân cu dezmierdare.

Stăm singurei, uitați pe maluri:
„Iubito, ce asculți cu frică
La vuietul de vânt pe valuri?
De ce tresare mâna-ți mică?...”

„Nu-i vânt pe valuri, ci cântarea
Sirenelor ce mă-nfioară,
Surorilor pe care marea
Mi le-a-nghițit odinioară.”




Traducere St. O. Iosif