Atât de grav, o, crepuscul de vară.
De pe gura istovită
Cobori răsuflarea-ți de aur în vale
Spre colibele păstorilor,
Se-afundă-n frunziș.
Un vultur își înalță la marginea pădurii
Capul împietrit –
Privire de pajură
Străfulgeră-n norii cenușii
Noaptea.

Sălbatic se-ncing
Trandafirii roșii lângă gard
Încingându-se moare
În valul verde dorul
Un palid trandafir.



Traducere Mihail Nemeș