îi lunecă luna umbra
pe lucruri cu migală
cade-n fîntîna de-o palmă
lanțul cu căldarea goală

ce zugraveală-n aer
pe vinele de aseară
pe cea mai pală
imagine ce nopțile i-o-nfășoară

de el însuși vorbește
în pacea letală
cu detașare

din greșeală ucis
la o foarte veche și calmă
și ce stranie vânătoare