Atâtea lucruri, iată, la fel sunt! Nesfârșita
Câmpie, călărețul, mahonu,-argintăria,
Balsamul fin ce umple odaia, panoplia,
Și spaniola, această latină cam stâlcită.
Atâtea lucruri, iată, altfel sunt! Povestiri
Cumplite, cu ciudate, defuncte zeități,
Nopali ce pot oroarea stârni-n pustietăți
Și-n revărsat de ziuă a umbrelor iubiri.
Atâtea lucruri, iată, eterne-s! Lente zile,
Veranda-n care lună, ușoară, zăbovește,
Dar nimeni nu o vede, talazul ce izbește
În mal, și violeta uitată între file.
Bărbatul care zace pe pat de suferință,
Voind să simtă clipa când trece-n neființă!


traducere - Andrei Ionescu