Văd ochii trupului strălucitoarea
Lumină-a soarelui și mâna ta
Atinge fir de praf și stâncă grea;
El e lumina, bezna și paloarea.
El e și vede. Lung te cercetează
Cu ochi neobosiți. El ochiul este
Ce ochii din oglindă-i urmărește
Cernite hidre, tigri-n ceas de-amiază.
El le-a făcut și este fiecare
Dintre minunile ciudatei lumi
De El zidită: luna schimbătoare
Și trunchi de cedru, ramuri și cununi.
Cain îmi spun. Prin mine, Cel Etern
Iz de pucioasă simte din Infern.



traducere - Andrei Ionescu