Veghea mi-a desenat în culori
două păsări fragile

una cânta seara pe-un perete
zile și zile
din tavan

cealaltă cânta-n zori
doar o dată pe an

când iscoade mișele
m-au îngropat pân-la-piept,
m-au doborât,
una mi s-a așezat pe umărul stâng, alta pe umărul drept
și-atât au tăcut, și-atât
(sloi și polei
sub vântul mărunt)
nu s-au mai desprins de umerii mei,
că m-au îngropat împreună cu ele
aici unde sunt