Pe chipurile lor idioate
bâlbâia frica
limba ajunge șezutul
dragostea va fi distanță
moartea și mortăciunea
li se ghemuise-n privire
toate limbile caută, ele n-au ochi
amintirile-s noroiul omului
zaharisită mascaradă picură carbonizați
nasturii de la chelia logicii
îmi arătau că n-au ratat
însă rataseră
îmi arătau că n-au murit
însă muriseră

pururi e încă loc de dezgust...

îmi arătau că zorii-și retrag fantasma
ca un mers care întârzie