atît de bătrîn ca astăzi
nu voi mai fi, poate, niciodată
mi s-a pus, brusc, în față
o veche oglindă în care
m-am zărit descompus,
amputat, umilit

acum, stau neclintit
sub brazii ninși din Copou
dar înăuntru toate ale mele
se clintesc iute
cu mare stinghereală,
asist, nemișcat,
la un talmeș - balmeș
îngrozitor

e prea tîrziu, iubito,
ca să mă mai grăbesc
de peste tot primesc
doar vești alarmante
și îmi pun toate speranțele
în iarna aceasta