Porneam, vârându-mi pumnul în buzunarul rupt,
Și însuși pardesiul părându-mi ideal.
Sub ceru 'nalt o, muză, ți-eram supus feal;
O, ce iubiri, ce mândre, în visu-mi întrerupt!...


Nădragii ultimi, bieții, vai, găuriți erau!
- Și, visător de-o șchioapă, ce rime pe cărare
Înșiruiam, în mersu-mi spre hanul Carul-Mare!
Și-n cer atâtea stele cu foșnet îmi șopteau!


Cum le-ascultam, gingașe... pe margine de cale
Mă așezam; pe frunte-mi se prelingeau agale
Stropi, rouă, dând putere precum un vin vrăjit;


Ori, rimele cu bezna mi le-mpleteam fantastic;
Și din pantofii - lire - răniți, un fir elastic
Trăgeam, ținând piciorul de pieptul meu lipit.