Aș vrea să deschidem dulapurile să curgă din ele rășina de brazi
Și obrazul tău să curgă o dată pentru totdeauna
Să pot vorbi despre oamenii din Marte
Despre limbile de pământ intrate adânc în ocean
Sau despre amuletele făcute din trestii
Nimănui nu-i trece prin gând să deschidă dulapurile
Pentru ca toate libertățile să ne fie permise
Și obrazul tău să fie din nou o lăcustă
Din nou mănușile să se lipească de carne
Absența ta să fie paharul neînceput
Vinele subțiri ale laptelui un drum singur
Pe care să poată merge alături trei cai sălbatici
Și toate locurile secrete ale corpului tău
Săgeți otrăvite mai bine