Același gând petreacă-se în altul
mă mut înspre materie, mă duc
într-o nouă iubire să mă mistui în
verb, cuvintele încet mi le trec
într-un timp de lumină și într-un
timp de iubit. În vers e verbul
nestatornic flutur, mișcându-și
zborul spre veșnicie, para vie unde
sfârșește, dâră sensibilă de scrum
între vocale și consoane abia ivite,
gândul meu mijind în altul
dinspre materie și înspre ea deschid
o poartă verbului, corolă îndestulându-se
sub îndemnul statornic al soarelui.