Mă nasc la han odată-n săptămînă,
Mi-e pântec cobza, fluierul mi-e os.
Nu pot trăi de nu mă țin de mână
Flăcăii dârz sau fetele sfios.

Ce chiot dau când ies prin bătătura!
Tot calc și bat în tact ș-alerg pe loc...
Spre seară amețesc de băutura,
Dar nu mă las- că mor de nu mai joc.