Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot intra-n Ierusalim și eu, cîndva,
Ca și Cristos, calare pe măgar,
în înflorită lună-a a lui florar !...

Dă-mi bucuria să mă văd trădat
Ca fiul Tău —
De Iuda sărutat —
Și, ca să-mi pot îndepărta sfiala,
Dă-mi buzele Mariei din Magdala...

Cum nu sînt decît scribul cărturar,
Dă-mi, Doamne, spor la minte —
Nu lipsă la cîntar...
Ia-mi inima și-aruncă-mi-o la cîini,
Și-n locul ei dă-mi patru ochi
Și zece mîini...

Da-mi zborul rîdunicii peste mări,
pa-mi duca scrisul dincolo de zări,
Și-n ciocnetul de cupe —
La beție —
Dă-mi darul să schimb vinu-n apa vie.

Dă-mi învierea morților din mine
Să-mi pot lega viața, prin ea, numai de Tine —
Nu să-mi reneg stăpînul, ca Petre-n sărbători.
Când va cînta-n ogradă cocoșul de trei ori.

Iar dac-o fi să mor și eu, ucis
De cei care n-au înțeles încă ce-am scris,
Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot muri, ca și Cristos, pe Golgota !...


Ion Minulescu – Volum: Romanțe pentru mai târziu
B.P.T.,Editura pt. Literatură, 1967