Am, Doamne, treizeci și trei de ani
și-s numai bun de răstignit,
și-s numai hun de pus pe crucea
poemului desăvîrșit,

poemului care-ar putea
cu-o clipă iarna s-o amâne.
Sînt pedepsit azi pentru-o gafă
pe care o voi face-o mîine.

Revolta sângelui din mine
se domolește în părinți.
Dar unde-i Iuda sa mă vîndă
pentru cei treizeci de arginți?!

Se-ntinde-amurgul peste ziduri
precum un mușchi trandafiriu;
cînd moartea-mi face blând cu ochiul,
eu mai învăț sa fiu, să fiu ...