Pàgina: 2 : 1
Cahul
:
 Poemas 2005-10-19 (6328 senalas)
Călugărenii
:
Poemas 2005-10-19 (5409 senalas)
Cântec
:
Poemas 2005-10-19 (5715 senalas)
Cântec
:
Poemas 2005-10-19 (5416 senalas)
Cântec național
:
Poemas 2005-12-02 (5491 senalas)
Cântece și sărutări
:
Poemas 2005-12-02 (5292 senalas)
Căpitanul de vânători
:
Poemas 2006-08-26 (5070 senalas)
Căprița de aur
:
Poemas 2006-08-26 (5000 senalas)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
Poemas 2005-12-02 (14770 senalas)
Cetatea Albă
: (Akerman)
Poemas 2005-12-02 (5943 senalas)
Codrul Cosminului
:
Poemas 2005-12-02 (8760 senalas)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
Poemas 2005-04-05 (5228 senalas)
Consiliul secret
:
Poemas 2005-12-02 (5145 senalas)
Copilașii
:
Poemas 2005-12-02 (5170 senalas)
Copilul din casă
:
Poemas 2005-12-02 (6212 senalas)
Cornul lui Sas
:
Poemas 2005-12-02 (5424 senalas)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
Poemas 2004-03-02 (7942 senalas)
Deșertul
:
Poemas 2006-08-26 (5165 senalas)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
Poemas 2004-03-02 (6296 senalas)
Dromichete
:
Poemas 2006-04-19 (5577 senalas)
Dumbrava Roșie
:
Poemas 2010-01-17 (9324 senalas)
Elegie la o tânără fată
:
Poemas 2006-04-19 (5964 senalas)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
Poemas 2004-03-02 (8809 senalas)
Fata popii
:
Poemas 2005-03-04 (8147 senalas)
Fluturașul
:
Poemas 2010-03-05 (9930 senalas)
Întoarcerea lui Mihai
:
Poemas 2005-04-09 (5542 senalas)
Invocație
:
Poemas 2009-07-12 (3945 senalas)
La o viorică
:
Poemas 2010-01-23 (6294 senalas)
La România
:
Poemas 2009-11-25 (4756 senalas)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
Poemas 2004-08-07 (5259 senalas)
Mărioara
: legendă istorică
Poemas 2004-03-02 (7029 senalas)
Mihai pădurarul
:
Poemas 2009-01-27 (4870 senalas)
Mihai și călăul
:
Poemas 2009-07-14 (7584 senalas)
Mihnea și baba
:
Poemas 2005-04-05 (9645 senalas)
Mircea cel mare și solii
:
Poemas 2009-01-27 (7835 senalas)
Mircea la bătaie
:
Poemas 2009-01-27 (4792 senalas)
Mireasa mormântului
:
Poemas 2004-03-02 (6442 senalas)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
Poemas 2003-10-30 (11339 senalas)
Monastirea Putna
:
Poemas 2005-07-19 (5820 senalas)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
Poemas 2005-09-06 (197095 senalas)
Muma tânără
:
Poemas 2009-11-25 (4732 senalas)
Năvala lui Þepeș
:
Poemas 2009-01-27 (4899 senalas)
O fată tânără pe patul morții
:
Poemas 2005-04-05 (9685 senalas)
Se scaldă
:
Poemas 2005-12-08 (4764 senalas)
Singuratatea
:
Poemas 2005-06-21 (6853 senalas)
Ștefan la moarte
:
Poemas 2009-01-27 (4822 senalas)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
Poemas 2009-01-27 (4413 senalas)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
Poemas 2009-01-27 (12121 senalas)
Ziua bună la țară
:
Poemas 2009-11-25 (4125 senalas)
Pàgina: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografía Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
Textos Recomendados
