|
Biografía Yasunari Kawabata
Yasunari Kawabata (14 iunie 1899 - 16 aprilie 1972) a fost un prozator japonez a cărui operă, scrisă într-un stil plin de lirism și subtilitate, i-a adus premiul Nobel pentru literatură în 1968. A fost primul japonez și al treilea asiatic (după Rabindranath Tagore și Șemuel Iosef Agnon), care a câstigat acest premiu.
Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune și o reducere extremă a problematicii la câteva date, favorizând deplasarea centrului de greutate spre episod și detaliu. Kawabata povestește pe o linie unică, pe un singur plan, în care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită în text pare să le cheme.
Yasunari Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost crescut de bunici, dar a fost separat de singura lui soră. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii. Îngrijit de bunicul său, bolnav și bătrân, perioada adolescenței îi va fi marcată de starea de solitudine și suferință fizică, combinată cu iminența morții, care îi va contura viziunea asupra vieții și a creației. Kawabata a fost ispitit să devină pictor, dar chemarea pentru literatură s-a dovedit mai puternică, lunga agonie și moartea bătrânului fiind descrise în operele sale de mai târziu.
Kawabata s-a născut în Osaka, și a rămas orfan de tata la vârsta de doi ani, apoi a locuit cu bunicii și cu sora lui. Bunica lui Kawabata a murit când acesta avea 7 ani, sora lui când a implinit 9, iar bunicul la împlinirea virstei de 14 ani, iar Kawabata s-a mutat in orasul natal al mamei sale. A urmat cursurile Universității Imperiale din Tokio pe care a absolvit-o in 1924.
Pe lânga activitatea de scriitor, a fost de asemenea reporter la Mainichi Shinbun din Osaka si Tokio. Deși a fost destul de rezervat în privința fervorii militariste ce a cuprins Japonia în timpul celui de-al doilea Război Mondial, s-a implicat destul de puțin si în efortul de reconstrucție al țării de după razboi, fiind puțin atras de politică. Razboiul a avut însa o mare influența asupra sa, egalată poate doar de episodul morții celor dragi din copilărie, iar la încheierea lui a declarat că de atunci înainte nu va putea scrie decât elegii.
S-a sinucis în anul 1972. Au fost emise mai multe teorii, că ar fi fost bolnav, sau că acest lucru s-ar datora șocului provocat de sinuciderea lui Yukio Mishima în 1970. Totuși, Kawabata nu a lăsat nici o explicație scrisă, iar motivele gestului său rămân încă unele misterioase.
Volume publicate
Izu no odoriko 1926 Dansatoarea din Izu
Yukiguni, 1935-1937, 1947 Țara zăpezilor
Meijin, 1951-4 Maestrul de go
Senbazuru, 1949-52 O mie de cocori
Yama no oto, 1949-54 Vuietul muntelui
Kyoto, 1962 Kyoto, sau Tinerii îndrăgostiți din străvechiul oraș imperial
Romanul palmei deschise
Utsukushisa to kanashimi to, 1964 Frumusețe și întristare
|
Textos Recomendados
