tovarășe sergent, vă rog să-mi permiteți să raportez
mă simt tare singur, tovarășe sergent.
i-am raportat și lui tov. adjutant chințeș
și tot nu s-a rezolvat pân-acuma nimic.
n-am lovit ținta cu nici un glonț
m-a prins când am vrut să bag coniac în cazarmă
iar logodnica mea, cutia de cremă de ghete
s-a dus după altul.
acum sunt singur și noroit ca un excavator
și aș vrea să dezrădăcinez o ființă, un zid cu igrasie, de baie
să mă încurc în țeveturi, bazinete, faianțe și instalații...
ordonați-mi ceva, ordonați-i ceva
soldatului vasile gh. mangafa.
sunt doar un tilicar zdrăngănindu-și masca de gaze
pe sub un altădată de raze
întorcând capul în gară după vreo periuță albastră de dinți
cu pulpe lucioase, rotunde, fierbinți...
tovarășe sergent, mai e un ruginit cimitir de secunde
până la liberare
până la o bere în liniște la ateneu
căci azi nu mai sunt eu
și mintea mă doare.