Ne-asemuit ținut, ce-a fost, o, Crist,
De ceruri răsfățat, Divin tablou!
În arbori poame dulci, ca de-ametist.
Colinele-ncărcate. Dar din nou
De mâini de om predate. Cu ecou
Grozav va repezi, Cel pururi blând,
Spre cei ce-I calcă legea, biciul său,
Cu furie-ntreită alungând
Năvălitorul gal de pe acest pământ.


Traducere Virgil Teodorescu