Necontenit ții creanga pregătită
dreptului trandafir;pășești atent
mereu lipind urechea caldă la intrarea
trupului tău, după săgeata nesperată.
Nu-i undă ce se scurge din neant,
din umbra ta deschisă să nu-și ia
lumina cea mai pură. Noaptea, treaz
rămâi pe steaua ta, de veghe vieții.
Așterni pe lucruri semnul de neșters.
Apoi, întors în slava culmilor,
vei retrăi-n tot ce pecetluiești.

Și trandafirul tău va fi tipar al trandafirilor;
auzu- al armoniei; al luminilor
cugetul tău; al stelelor vegherea-ți.