Cum il conduce pe naier o stea,
prin care-si afla calea fiecare,
iar daca, negandit, te rupi de ea,
curand infrunti de doua ori pierzare,
care-i acea lumina dreapta-a mea,
ce-mi da, pe lume, inimii carare ?
Tu, dulce fata si suava, cea
ce prin Amor in slujba ei ma are,
ca-ntunecata-i viata mea si grea,
lumina ta, cand merg, de nu-mi apare.

Ea orice alta raza o umbreste,
caci unde-arati cereasca ta privire,
alta splendoare nu mai straluceste.
Fecioara, ce ma tii in stapanire,
caci viata-mi doar prin tine drum gaseste,
ai mila, nu-mi lua a ta iubire !