Ea era foarte dezbrăcată
Și arbori falnici, indiscreți,
La geam se-nghesuiau să vadă,
Apropiindu-se, șireți.

Ședea în jilț, aproape goală,
Cu mâinile pe piept - arici.
Și-i fremătau pe pardoseală
Picioarele, atât de mici!

Deodată ochii mei văzură
Un licăr ca de ceară, șui,
Ce-i flutură pe sân, pe gură:
O muscă pe-un măceș, sâlhui.

Îi sărutai subțirea gleznă.
Ea râse-atunci, un râs brutal,
Cu triluri limpezi, care-n beznă
Păreau mătănii de cristal.

Ea piciorușele-și retrase:
"Sfârșește-odat`!" Râsul sonor
Atâta încuviințase:
Acum, părea pedepsitor!

Cu buzele înfrigurate,
O sărutai pe ochi, discret.
Ea, capul dându-și-l pe spate,
Îmi zise-atuncea: "Mai încet!

Aș vrea să-ți spun două cuvinte..."
Restul în sân i-am azvârlit
Cu sărutarea mea fierbinte,
Iar ea a râs și s-a-mblânzit...

Ea era foarte dezbrăcată
Și arbori falnici, indiscreți,
La geam se-nghesuiau să vadă,
Apropiindu-se, șireți.


1870