Ascultam acele povesti,
Desi nu era vremea lor -
Cum nu-ntelegi cand privesti
Aerul mortilor.

"Era acel tanar prea singur!
Dar toti il iubeau...
- Atunci nu era asa singur!
Sau ceilalti nu erau.

Si-o tanara fata cu dansul -
De-abia in lume-au plecat,
Incat iti vine si plansul,
Printre-ntrebari, ne-ncetat.

Si iata, din toate, nimicul -
Un inger, apoi, s-a nascut...
- Acestea erau, deci, nimicul,
Si-ndata, orice a tacut!