Pàgina: 1
A nu mai putea trăi
: Personales 2002-08-08 (16681 senalas)
A ști că mori
: Personales 2004-02-21 (12297 senalas)
amurgul gândurilor - 1
: Personales 2004-03-01 (13146 senalas)
amurgul gândurilor - 2
: Personales 2004-03-01 (10959 senalas)
amurgul gândurilor - 3
: Personales 2004-03-01 (11179 senalas)
Aroganța rugăciunii
: fragment Personales 2005-03-02 (13185 senalas)
Caiete (1957-1965)
: fragmente Personales 2009-04-28 (12577 senalas)
Caiete (1966-1968)
: fragmente Personales 2009-04-28 (9739 senalas)
Caiete (1969-1972)
: fragmente Personales 2009-04-28 (9262 senalas)
Cât de departe sunt toate!
: Personales 2002-07-12 (9577 senalas)
gânduri
: Personales 2002-06-24 (9564 senalas)
Gânduri
: Personales 2006-03-30 (11372 senalas)
Îndreptar pătimaș
: Personales 2003-02-23 (8621 senalas)
Îndreptar pătimaș (2)
: Personales 2003-02-23 (7640 senalas)
Jurământ vieții
: Personales 2003-01-20 (7054 senalas)
Maxime și cugetări
: Personales 2009-09-04 (12249 senalas)
Maxime și cugetări(II)
: Personales 2009-12-20 (6737 senalas)
Monopolul suferinței
: Personales 2002-09-22 (6640 senalas)
Principiul satanic în suferință
: Personales 2002-09-28 (7454 senalas)
Renunțarea
: Personales 2002-09-28 (8328 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul II Personales 2004-03-01 (7340 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul III Personales 2004-03-01 (7716 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul IV Personales 2004-03-01 (6986 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul V Personales 2004-03-01 (7999 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul VI Personales 2004-03-01 (6856 senalas)
Scurtă confesiune
: Personales 2012-11-20 (5578 senalas)
syllogismes de l'amertume
: Personales 2006-07-19 (5854 senalas)
Pàgina: 1 |
|
|
|
|
Biografía Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|