Pàgina: 1
A nu mai putea trăi
: Personales 2002-08-08 (17430 senalas)
A ști că mori
: Personales 2004-02-21 (12971 senalas)
amurgul gândurilor - 1
: Personales 2004-03-01 (13937 senalas)
amurgul gândurilor - 2
: Personales 2004-03-01 (11688 senalas)
amurgul gândurilor - 3
: Personales 2004-03-01 (12002 senalas)
Aroganța rugăciunii
: fragment Personales 2005-03-02 (14024 senalas)
Caiete (1957-1965)
: fragmente Personales 2009-04-28 (13871 senalas)
Caiete (1966-1968)
: fragmente Personales 2009-04-28 (10768 senalas)
Caiete (1969-1972)
: fragmente Personales 2009-04-28 (9999 senalas)
Cât de departe sunt toate!
: Personales 2002-07-12 (10385 senalas)
gânduri
: Personales 2002-06-24 (10238 senalas)
Gânduri
: Personales 2006-03-30 (12050 senalas)
Îndreptar pătimaș
: Personales 2003-02-23 (9287 senalas)
Îndreptar pătimaș (2)
: Personales 2003-02-23 (8271 senalas)
Jurământ vieții
: Personales 2003-01-20 (7612 senalas)
Maxime și cugetări
: Personales 2009-09-04 (12915 senalas)
Maxime și cugetări(II)
: Personales 2009-12-20 (7363 senalas)
Monopolul suferinței
: Personales 2002-09-22 (7220 senalas)
Principiul satanic în suferință
: Personales 2002-09-28 (8060 senalas)
Renunțarea
: Personales 2002-09-28 (8975 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul II Personales 2004-03-01 (7932 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul III Personales 2004-03-01 (8303 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul IV Personales 2004-03-01 (7590 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul V Personales 2004-03-01 (8564 senalas)
Schimbarea la față a României
: Capitolul VI Personales 2004-03-01 (7425 senalas)
Scurtă confesiune
: Personales 2012-11-20 (6091 senalas)
syllogismes de l'amertume
: Personales 2006-07-19 (6358 senalas)
Pàgina: 1 |
|

|
|
|
Biografía Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|